Experiența  mea  legată  de cadrul  școlar  din  perioada  studiilor  gimnaziale  a  reprezentat  un  pas către  conturarea  personalității , un ,,bilet" către  noi  orizonturi  și, de asemenea, un adevărat  test  al răbdării , perseverenței,  atitudinii  oportune  în diferite  circumstanțe.

Am  învățat  atât  cât  a trebuit  despre  ceea  ce înseamnă  a fi " un om", și nu un prototip uman... poate  e mult  spus  că mi-am însusit  aceste  abilități, având  în  vedere  vârsta   fragedă, dar  cu  siguranță  am  învățat  de  unde   să  încep, am câștigat  un "ghid existențial"  potrivit, într-un moment potrivit.

Consider  că  am  avut  privilegiul  de a mă cunoaște,  raportându-mă  la  personalitatea  celor din jur, privilegiul de a percepe  elemente deosebite  care m-au determinat  să  am  viziunea  despre  lume pe care, astăzi, o păstrez cu mulțumire.

Dacă  m-aș  întoarce în timp, mi-aș dori  să  îi  ofer  doamnei  profesoare  de  biologie  de la acea  vreme o îmbrățișare  plină de căldură  și  recunoștință,  îmi doresc  să  cunoască  faptul  că  m-am îndrăgostit iremediabil  de materia predată  de  către dumneaei , precum  și  faptul  că drumul  meu a fost  și  este marcat  în continuare  de  modul  iubitor, profesionist  și  rațional  în care mi-a sădit admirația  față  de orice  cuvânt  pe care ni l-a  spus vreodată, cât  și  de ceea  ce  înseamnă  și  astăzi  pentru  mine.  Întotdeauna  a existat o echivalență  între  biologie  și  personalitatea  doamnei  profesoare  în cadrul minții mele, poate de asta  nutresc  emoții  atât  de profunde  față  de acest  ,,duet fantastic".

Momentele  de bucurie  au alternat cu cele de ... mai  puțină  bucurie  și  se pare  că  întotdeauna lucrurile  sunt  exact  așa  cum ar trebui  să  fie, orice  nereușită  fiind  un semnal  de alarmă  că nu faci ceea  ce  trebuie  și  că  eforturile  trebuie  să fie mai mari...mai  puțin  superficiale.

Sunt  recunoscătoare  doamnei  profesoare  de limba  și  literatura  română  pentru  modul  subtil, benefic,  în care m-a ajutat  să  readuc   lucrurile  acolo  unde  ar fi  trebuit  să fie.  Și pot  spune,  fără teamă,  că nota  aceea  mică, pe care aș fi scăzut-o chiar, a  fost  imboldul  parcursului  meu, un moment cu  dublă  valență.  Momentul  în  care am realizat  că iubesc  esența , iubesc  creația  și că niciodată  iubirea  nu  trebuie  tratată  cu indiferență,  trebuie  să  păstrezi  cu sfințenie , să îngrijești valorile... să  muncești  pentru  a le deține.  Superficialitatea  este  un  aspru  dușman  și  o  falsă  impresie  a cunoașterii.  Dacă nu  îți  construiești   visurile cu responsabilitate… cine o va face pentru tine?  vor  exista oameni  ce îți vor  oferi  suportul  lor  și  te vor  inspira.  Ilustrativ, cea  mai  mare  răsplată  pentru  un grădinar  priceput  este  momentul  în care florile  își  împrăștie  mireasma  și  culoarea …

Fără  exagerări, fără  prea multe sentimentalisme,  afirm cu tărie că multe  dintre  elementele întâmpinate  la  Școala Gimnazială  ,,Nicolae Costescu" Bolboși au fost  spre  folosul  dezvoltării  personale,  mi-au oferit  o  impresie  asupra  lumii, au descoperit  minții mele  un  nou  drum  către  o  cale  ce se va sfârși  odată  cu  ultimul  moment  al  vieții.

Nespus  de încântată  mă pot  numi  datorită  cadrelor  didactice  pe care le-am avut  drept  familie, veritabili  oameni  ce m-au inspirat, mi-au oferit  încredere  în forțele proprii  unite  cu munca  susținută.  Sunt  recunoscătoare   pentru  fiecare  efort  depus  spre  educarea  sufletului  nostru , nu  doar  pentru  antrenarea  minții... Sunt  profund  recunoscatoare  fiecărui  cadru  didactic  ce a contribuit  la dezvoltarea mea, cuvintele  sunt  prea  puține…

Cât  despre  drumul  pe  care l-am urmat  mai  apoi  la Colegiul  Național ,,Tudor Vladimirescu " din Târgu-Jiu, profilul real  ,,Științe ale Naturii”, îi sunt  recunoscătoare  doamnei  diriginte , care m-a salvat  de opțiunea inițială, adică "Matematică-Informatică"...o alegere  incompatibilă  cu adevăratele  mele pasiuni  și care, recunosc , mă depășea, în special  având  ca  reper  pasiunea  mea  pentru  altceva…

Momentan, sunt  studentă  a facultății  de Arhitectură din Timișoara, dar mă  pregătesc pentru adevăratul  meu  vis, facultatea  de  Medicină.

Sună  banal, tipic...poate  nu ilustrează  exact ceea  ce aș  vrea  să  transmit,  însă cuvintele nu vor putea vreodată  să etaleze cu exactitate  o emotie veritabilă, o amintire  încă vie a ceea  ce a fost cândva  și a lăsat amprenta  asupra  minții  unui  om,  a unui copil devenit astăzi mai puțin  copil, cu un  bagaj  vast de  emoții  născute  din  fiecare  etapă   ce a  fost  parcursă  până  în prezent.

Vă  mulțumesc  că  ați  dat aripi  unui  copil  dornic  să  zboare, dar  care nu știa de unde să înceapă!