Dacă trebuie să vorbesc despre cum au decurs anii petrecuți aici și ce a însemnat pentru mine școala de la țară, de aici, din Bolboși, cred că e suficient doar să spun că nu aș ezita nici o secundă să înscriu și copiii mei, peste câțiva ani, tot aici. Avantajul formării ca om în mediul rural ( din perspectiva unei persoane poate puțin conservatoare, așa cum mă regăsesc și eu ) constă în special în faptul că aici lumea încă nu a fost alterată de tot ceea ce înseamnă tehnologie, tumult cotidian, viteză sau rutină. Toate acestea cred că degradează spiritul și mă întreb oare, ce e mai important să educăm, trupul sau sufletul ?
De-a lungul parcursului meu la Școala Gimnazială Nicolae Costescu Bolboși am avut șansa să întâlnesc oameni potriviți, de la care am învățat suficient și care și-au pus amprenta într-un mod benefic asupra dezvoltării mele ulterioare. Chiar dacă în clasele primare a durat puțin mai mult să mă obișnuiesc cu ideea de școală, program, teme, mai târziu, când am mai crescut, am devenit un elev responsabil și cu rezultate foarte bune (dovadă că educația în mediul rural își poate atinge scopul fără probleme). Dezvoltându-mi-se latura artistică, să zic așa, am optat totuși pentru un liceu din apropiere, care să-mi permită să studiez la un instrument muzical (orga devenise o pasiune mult prea mare ca să renunț). Nu am ales liceul de artă pentru că nu știam că muzica o să devină o meserie pentru mine între timp. Îmi plăcea școala, învățam bine, și pe deasupra, mai câștigam și ceva bănuți din muzică. Am terminat liceul, am fost șef de promoție, așa că admiterea la facultate era doar o formalitate. Am studiat ingineria, la Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu –Jiu, aleasă dupa aceleași premize ca și liceul, doar că acum treaba cu muzica devenise și mai serioasă. Am absolvit facultatea anul trecut, în 2016, tot ca șef de promoție, iar în prezent sunt înscris la o specializare de master, ” Managementul Protecției Mediului în Industrie ”în cadrul aceleiași universități, domeniu care sper să-mi deschidă noi orizonturi și oportunități, având în vedere necesitatea actuală și viitoare a unei bune conviețuiri între om și natură.
În încheiere, doresc să transmit un mesaj de recunoștință și mulțumire tuturor cadrelor didactice de la Școala Bolboși, locul în care am crescut și am învățat și să creadă în valorile care iau naștere aici, la țară, mai ales în copii. În fiecare dintre ei există un potențial imens care, găsit și dezvoltat, poate da naștere unor oameni de vârf.